22 Octombrie 2016 § Lasă un comentariu


It’s amazing!! http://popcorn-time.to/mobile.html?imdb=tt0898266

Vina

5 Martie 2016 § Lasă un comentariu


image

Noi suntem vinovati de tot ceea ce ni se  intampla!

Dar de ce? De ce doar noi? De ce nu putem sa dam vina si pe ceilalti?
Ei unde erau cand noi greseam? Si nu faceam greseli minore care puteau fi trecute cu vederea. Ei „cei care sunt langa noi”…unde erau? Daca erau langa noi de ce nu au incercat mai mult? De ce sa nu aiba si ei o parte din vina???

Pentru ca fiecare are doza lui de egoism, demonstrat intr-un fel sau altul. Pentru ca fiecare dintre noi suntem cate un parazit pentru altul. Fie ca ne hranim cu fericirea altuia, cu tineretea lui, cu frumusetea, cultura, promisiunile, sprijinul moral, banii sau cu relatiile altuia….tot paraziti ne numim!

Dar de ce nu poti sa le strigi in fata ca si ei sunt de vina? De ce trebuie sa inabusi totul prin idea ca tu esti responsabil de tot prin alegerile tale?

De ce nimeni nu isi recunoastea partea lui de vina? De ce traim in ipocrizie?

De ce trebuie sa suportam consecintele singuri cand vina este de fapt impartita?

Un cub

31 Ianuarie 2016 § Lasă un comentariu


Incet dispare…daca nu a disparut deja. Cubul de scticla transparent si protector in care evadam si straluceam…dispare! S-a lovit de ceva! De realitate, de dorintele si viata fiecaruia, de mine!

Doare dorinta niciodata implinita. Mai mult doare ca niciodata nu a fost implinita, decat dorinta in sine. Dor alegerile mereu gresite care duc la dorinte mereu neimplinite.

Unde mai caut alt cub de scticla in care sa evadez, in care sa-mi gasesc iar putere de fiecare data cand simt ca ma prabusesc? Probabil o sa gasesc un altul…dar sunt fragile si dispar la un momentdat.

Fie alegerile sunt gresite, fie…eu sunt gresita…

Idei si principii

30 Noiembrie 2015 § Lasă un comentariu


Incerc sa scriu din nou…am atatea idei…si mi-e atat de greu sa le scriu!

Am vrut sa incep cu „am crezut ca…” dar de fapt inca mai cred…incerc sa nu mai cred in atatea principii si idei! Si fara principiile si ideile mele totul parca e vraiste.

Cred ca totul are un pret si ca tot ce e frumos pentru mine dureaza putin si ca se plateste scump. Cred ca nu merit multe din cate/cati am. Cred ca n-am nimic special. Niciodata n-am avut. Cred ca n-am facut nimic pentru mine in viata asta. Cred ca am facut totul din ambitie, sa dovedesc ca pot. De fapt, nici nu imi pasa de nici unul din lucrurile facute…probabil as trai mai linistita fara ele.

Nu am nimic special…chiar daca acum ma uit in oglinda si vad o femeie frumoasa…o vad asa pentru ca in copilarie am plans ani la rand ca sunt urata. Ca prietenele mele erau frumoase…placute…eu nu!

Nu m-am iubit pe mine niciodata…niciodata n-am fost destul de buna pentru mine! Daca nu sunt destul de buna pentru mine…cum as putea pentru altcineva?

Cum sa ma impac cu ideea ca nu trebuie sa-mi mai dovedesc nimic? Eu am invatat doar sa ma lupt nu sa ma si vindec! Cum inveti sa te vindeci cand tu o vezi tot ca pe o lupta? Am incredere si ambitie doar cand e vorba de o lupta…cand trebuie sa dovedesc ca EU pot sa inving. Ambitia vine din ranile adunate din lupte…interioare 90% probabil.

E o mare vraiste in capul meu…plutesc in spatiu cand eu sunt obisnuita sa fiu pe pamant. E ca si cum n-as avea nimic stabil de care sa ma prind. Nu mai stiu ce e important pentru mine, nu mai stiu ce vreau! Nu mai stiu ce e bine sa vreau si ce nu!

Mi-e frica…de multe! Mi-e frica ca la un momentdat…mult prea devreme o sa imi sune telefonul si vestea o sa ma distruga! Asta e cea mai mare frica a mea!

Mi-e frica sa ajung in momentul ala in care il vad pe el, dupa multi ani langa mine, suferind, murind! Mi-e frica sa-l vad pentru ca mi-e frica sa sufar eu!!!! Nu vreau momentul ala pentru mine!

Mi-e frica sa iubesc…oricat de frumos se spune ca ar fi…n-ar dura mult…as suferi prea mult pentru prea putin. Nu am incredere in barbati…pentru ca oricat mi-ar spune el ca merit…eu nu cred ca merit. Oricum mi-am dovedit ca aleg doar extreme si barbatii pe care n-ar trebui sa-i aleg. Nici macar in liceu nu stiam sa aleg…orice dezamagire s-a transformat in ambitie.

Mi-e dor de anumite persoane care au disparut din viata mea oarecum…abia azi am realizat asta.

Eu nu stiu cum sa ma iubesc pe mine…eu nu mai gasesc nimic palpabil de care sa ma agat in momentul asta. Mi se dovedeste, pe buna dreptate, ca majoritatea ideilor mele si principiilor mele, formate sau ivatate de cand eram copil, nu sunt valabile…sau cel putin nu ma ajuta pe mine. Deci, momentan sunt in aer…fara Biblie sau Constitutie dupa care sa ma ghidez. Oare sa ma rezum doar la cele 10 porunci?!

Tin jurnale din clasa a 6a cred…de ce unii oameni simt nevoia sa scrie toata viata?

Intotdeauna las titlul la urma..

Q&A

6 Aprilie 2015 § 1 comentariu


M-ai facut sa scriu iar. Esti multumita??? Mi-ai zis sa te citesc daca am timp. And I did! Recunosc ca nu doar din cauza ta scriu. Dar tu mi-ai amintit de ce sriam. Scriam ca aveam nevoie sa vad…sa-mi vad gandurile negru pe alb. Nu-mi mai gasesc cuvintele la fel de usor. Nici linistea. Nu stiu de ce simt nevoia de „palpabil” de fiecare data. Daca simt, nu imi e clar nimic. Pentru ca sentimentele nu le poti atinge, nu le poti misca…nu stiu daca e de inteles ce bolborosesc eu aici. Am nevoie sa vad lucrurile cat mai clar. Si, pentru mine, cand e vorba de sentimente, nimic nu e clar. Nu sunt foarte obisnuita cu ele. Nu stiu cum sa le tratez, nu stiu cum sa ma comport. Am foarte multi de „nu stiu” si „nu” si nici n-am scris prea mult. Asta pentru ca, in momentul asta, chiar NU STIU!

Nu stiu CE simt exact, nu stiu DE CE simt, nu stiu DACA E CAZUL sa simt! Am multe intrebari fara raspuns si de obicei asta ma cam sperie. Sunt obisnuita sa gasesc logica in orice, sa gasesc motivul fiecarii actiuni/situatii. Pentru ca, din punctul meu de vedere, totul are o logica si un motiv. Dar, de data asta, ca toti oamenii, necunoscutul ma sperie si nu reusesc sa imi clarific nimic…nici un raspuns pentru nici o intrebare. E frustrant!

Am incercat sa fac un pas inapoi si sa privesc totul din afara. NU REUSESC sa ma gandesc fara sa simt! Si de fapt nu stiu ce simt. Si nu stiu daca simt pentru ca e cazul sau doar pentru ca nu am toate raspunsurile ca de obicei. Si nu stiu ce ar trebui sa fac…pentru ca nu pot sa pun cap la cap nimic, deci nu stiu cum sa ma misc in spatiu. Poate ca prea impart firul in patru. Poate ca exagerez. Dar asta sunt eu…niciodata nu am putut sa nu gandesc. Poate am dat impresia ca am facut-o sau poate doar am amanat sa ma gandesc. Si de ce ma gandesc mai mult si incerc sa gasesc raspunsuri, si putinul inteles se duce. Zici ca ma zbat in nisipuri miscatoare. Am impresia ca singura o sa imi fac rau.

Aproape ca simt nevoia sa cer raspunsuri. Si n-am facut asta niciodata! NICIODATA! Aproape ca mi-as dori chiar si un raspuns radical si negativ. Dar sa fie raspuns…sa stiu! Sa-mi fie clar! Atunci cand lucrurile imi sunt clare pot sa-mi fac un plan. Ma sperie ca acum si daca imi fac un plan imi este dat peste cap. Poate daca as primi un raspuns m-as lamuri si DE CE simt? Urasc cand nu reusesc sa inteleg!!!! Din tot sufletul urasc asta! Si urasc sa cer raspunsuri…multi ne spereiem de intrebari si raspunsuri. Unii de intrebari, altii de raspunsuri. Nu mi-as dori sa ma grabesc dar…

Nu mai vreau ca de fiecare data sa fac eforturi sa imi urmez planul…sa fac eforturi sa-mi revin la ratiune. La inceput, a fost mai simplu…nu-mi lua decat o zi doua. Apoi 3-4 zile…apoi o saptaman…apoi 2…si cu cat dureaza mai mult sa-mi revin, cu atat ma sperie mai mult. De data asta nu pot sa mai spun ca maine imi revin si chiar sa fie asa. La inceput am crezut asta. Si am impresia ca daca unul din raspunsurile cautate de mine e unul afirmativ…tot in jurul meu s-ar intoarce…ca s-ar creea un dezastru…un fel de Big Bang. Cu toate ca imi doresc ca raspunsurile sa fie pozitive si probabil mi-ar incanta sufletelul asta mic si negru…aproape ca nu mi-as dori sa fie asa. E confuzie totala in capul meu!!!! TOTALA!!!

Am incercat sa realizez daca sunt asa doar pentru ca unele din grijile pe care le am de ani de zile au disparut…si acum am loc sa-mi fac altele. Nici aici nu m-am lamurit. Nimic nu e clar!!!

Urasc sa am aceleasi intrebari in fiecare zi….

 

 

Multumesc!

22 Decembrie 2014 § Lasă un comentariu


Putin imi pasa mie acum cine se supara ca n-am citit sau ca n-am dat like:)))) Sunt putin prea beta sa imi pese :))))

Pentru prima data nu scriu din cauza unei depresii temporare. Ceva poate am eu pe suflet dar as ipocrita sa spun ca mi-e rau… Multumesc lui…nu stiu exact cui trebuie sa multumesc dar sa se stie ca… MULTUMESC!!!! N-am prea multe motive sa ma plang! In momentul asta si o melodie trista mi se pare oarecum optimista:))))

O sa realizez ceva pentru care un om munceste o viata intreaga! O sa realizez asta pentru ca am avut un noroc chior!!!! MULTUMESC!!! Nu stiu daca norocul meu vine de sus sau de jos dar… e bine!!!!

O singura intrebare am…cand nu mai ai de ce fugi, fuga fiind scopul tau, ce faci? Cand scopul tau principal fiind aproape indeplinit, ce faci? Presupun ca gasesti altele…

N-aveam chef de domn’ inspector azi…in special pentru ca e mai acru si mai criptat decat mine…nici nu cred ca-l vreau cu adevarat dar e o provocare 🙂 Si e stie ce face :))))

Oare daca nu o sa mai am alte griji o sa iau in sema iubirea aia de care vorbeste toata lumea? Ma gandesc ca daca nu ai ce face te gandesti si la asta….

Mi-e frig si nu mai ajunge odata…nici vodka nu ma mai incalzeste :)))

 

 

Teoreme false

23 Iulie 2014 § 2 comentarii


Azi mi-am dorit sa beau si sa plang. Am plans inainte sa beau. Am plans cu Billy Crystal…mai nou plang la filme. Am baut. Nu plang…dar as vrea sa plang. Plansul e ca un pansament pentru mine. Nu plang foarte des…simt nevoia sa plang…am nevoie de vindecare. Nu sunt rani adanci…sunt doar unele minore, dar le vreau vindecate!

I wish he was here tonight instead of… I kind of miss him. I am so afraid to express my feelings that not only I do it under a mask but i feel the need to do it in another language too! So I drink some more! Lately I’m here only if I’m drunk. Don’t know if that’s good or not… Fuck this shit!

Am nevoie de pasiune!!! Am nevoie de adrenalina…sau ceva de genul asta…am nevoie de ceva care sa ma miste din soclul de piatra…vreau sa simt mai mult! Simt ca vreau mai multa viata! Mi-e frica sa traiesc din amintiri! Inlocuiesc persoane cu alte persoane si momente cu alte momente…nu exista comparatie intre ele dar trebuie inlocuite… Probabil o sa uit si o sa trec peste…intotdeauna am trecut peste.

Am (re)intalnit zilele astea niste persoane pline de idealuri….la 60 de ani, daca ma vezi „asa” sa ma impusti! Really? My friend, de unde dracu stii tu, tinerel asa cum esti, cum o sa fii la 60? Pana la 60 de ani e viata lungaaaa! Viata te schimba, experientele te schimba…dar e frumos sa crezi in ceva. Macar o vreme….o sa vezi cum toate teoremele tale devin false cu timpul…

%d blogeri au apreciat asta: