1 Aprilie
30 martie 2012 § Lasă un comentariu
Urmeaza 1 Aprilie…
Cine nu stie de 1 Aprilie? Incercam sa ii pacalim pe ceilalti in ziua asta ca sa avem o portie de ras sanatoasa. E o batalie a mintilor. Toti ne asteptam sa fim pacaliti si incercam sa ne salvam din penibil, cand altii se distreaza pe seama noastra. Dar nu cumva suntem, oricum, deja pacaliti?
Politicieni si liderii nostril? Ne prostesc tot anul. Nu? Inventeaza scuze fantastice si fac promisiuni implauzibile. Multi dintre noi ne emotionam atat de mult la discursurile lor incat suntem prostiti. Dar in ce priveste educatia? Ne promit atatea si in educatie. Srudentii cred ca studiind pentru o licenta vor invata lucruri grozave. Asa e? Chiar se intampla asta? Multi dintre noi pierdem in numele educatie, modul nostrum initial de gandire, incercand sa invatam lucruri scrise de oameni care nu au avut nici un fel de educatie. Poate gresesc, dar sunt multi autori fara educatie! Limbajul trebuie sa fie bun, captivant si emotional. Si asa suntem prostiti!
Dragostea este cea mai mare si buna gluma a vietii. Un sentiment extraordinar care, pentru majoritate, sfarseste intr-o durere imensa, ajungand sa ii faca sa se simta pacaliti. Sunt pacaliti sa dea atat de mult din ei, cuiva care chiar nu merita. Dragostea care promitea Luna ajunge sa ii arunce in craterele ei! Asta nu e un motiv sa razi, pentru ca durerea e atat de intense incat un om cu inima ranita nu va putea explica asta niciodata.
Viata…chiar si ea e un proces in care suntem prostiti in fiecare zi. Incercam sa muncim, sa gandim, sa strangem bani, sa cream opere de arta, istorii de viata care inspira. Incercam sa facem atatea in viata si sa simtim ca ne folosim de timp asa cum trebuie. Si care e rezultatul? Murim! Toti murim. Ruinele si vechile monumente, vechile manuscrise, fosilele si tot ce gasim in muzee ne spun ce au incercat si stramosii nostril. De ce si cu ce rezultat? Nu au obtinut nimic altceva decat moartea intr-un sfarsit, si asta vom avea si noi.
La sfarsit, moartea ne va pacali cel mai rau pe toti!
Aer
20 martie 2012 § Un comentariu
Respir!!! In sfarsit respir, in sfarsit pot fi EU! Acum am aer, acum am prieteni, acum rad, acum radiez!!! Chiar daca e pe termen limitat, ma bucur de aer si de libertatea mea aparenta. Am o saptamana in care pot sa simt ca traiesc si ca nu sunt doar un trofeu cu o istorie anosta. Nu conteaza ca nu o sa dureze mult libertatea asta a mea, oricum fericirea nu dureaza mult niciodata, din cauza asta ne-o dorim toti asa de mult!
Am timp sa ma indragostesc saptamana asta!!! Am timp sa imi si treaca! Ha ha ha! Oricum nu se gasesc in mine, niciodata, decat cel mult pasiuni de moment, cum mi-a confirmat prietena mea cea mai buna! Dar simt nevoia gresesc putin…sa ma simt vinovata pentru ce am facut(nu dureaza mai mult de 5 minute) cu toate ca nu ar trebuie…simt nevoia sa simt…
Ce ar fi daca….
Dependenta
13 martie 2012 § Un comentariu
Mai simti? Deci inca mai ai inca sentimente. Si, deci suferi, urasti din toata inima si iti pierzi ideile in ura. Si nu gresesti. Si te intrebi daca greseala provoaca dependenta?! Si de ce nu mai gresesti? Iti trebuie o singura greseala sa mai simti ca traiesti inca o data. Si iti ajunge o perioada…si vrei sa gresesti iar! Suntem dependenta de oameni, de lucruri, de lipsa de sentimente, de rational, de un dram de optimism, de persoane, sunte dependenta de independenta, de greseala…
Oglinda vietii mele se sparge in fata mea. Mii de cioburi se imprastie in jurul meu, ma tai si totusi nu curge sange…dar doare…
Imi permit sa sufar! Imi permit macar asa sa simt ceva! Imi permit sa fiu dependenta de putinele sentimente pe care le mai am, chiar daca sunt dureroase…
He’s right…I walked when I should’ve run and I ran when I should’ve walked….
Ce vreau de la mine?
11 martie 2012 § Un comentariu
Mi-a trasarit inima cand am vazut numele lui pe ecranul telefonului. Oare a prins un moment sa ma auda si a profitat? De fapt nu. M-a sunat sa mi-l dea pe el la telefon. Mi-ar fi placut mai mult prima varianta. Clar era de preferat, din moment ce vocea asta mi-e atat de cunoscuta si obisnuita incat nu o mai vreau uneori. Si bineinteles e iar beat. ”Am treaba multa, o sa intazii mult! Te bucuri,nu?” Si din aceeasi obisnuita obositoare raspund ca un tonomat stricat ”Nu ma bucur!!! As prefera sa vii mai repede!”(asa poate nu mai bei si eu nu o sa mai fiu nevoita sa te suport). ”Dar vino cand vrei tu, pe mine ma gasesti acasa”
Unde in alta parte as putea fi? Si cat o sa mai fiu aici pentru el? Totusi uneori ma intreb, chiar vreau sa nu mai fie el? Pe langa toate cele pe care nu le mai suprt la el, are o caldura care ma incalzeste si pe mine, genul de caldura care te indeamna sa te cuibaresti ca un copil si sa adormi linistita…sau poate caldura asta e doar obisnuita? Nu asa vrea sa dispara din viata mea, il vreau in preajma, dar totusi vreau altceva…iar nu stiu ce vreau. Vreau adrenalina probabil, vreau sa simt probabil iar fiorul acela al pradatorului care isi vede prada cazandu-i in gheare, zbatandu-se fara scapare…sufar de un orgoliu al cuceritoarei si care ma cucereste si pe mine in acelasi timp. O fi ceva in sangele meu…e oare asta o boala? Dau greselile dependenta? Poate ca da. Unii ar numi ceea ce am eu altfel…tendinte spre prea-curvie, cum mi-a spus un necunoscut care pretindea ca simte orice la oameni.
Orice as face si oricat timp ar trece ma intorc la aceeasi dilma…ce vreau de fapt? Ce vreau de la viata, ce vreau de la atii, ce vreau de la el, ce vreau de la mine…nu am raspuns pentru nici una din intrebarile astea…si asta e foarte trist.
Cine esti? Cine sunt?
2 martie 2012 § Lasă un comentariu
Ma trezesc si ma duc la oglinda. Dar in oglinda e altcineva.
”Cine esti?”…dar nu vrea sa imi raspunda. Ma uit in ochii ei. Sunt tristi. ”De ce esti trista?”…tacerea ei ma apasa si tip ”De ce esti trista? De ce? Ai toata viata inainte. Tu esti o optimista, o luptatoare! Nu iti amintesti ca ti-a fost mai greu de atat? Nu iti amintesti ca intotdeauna te-ai ridicat singura?”
In liniste o lacrima se prelinge pe obrazul ei…”Nu plange! Tu nu ai plans niciodata! Tu nu m-ai dezamagit niciodata!”…ma intorc si plec…ea ma roaga inecata in suspine ” Te rog, spune-mi cine sunt!”