In rate…

Caut momente fericite, si le primesc in rate…in vis.

Imi place sentimentul de nostalgie pe care il am dimineata cand ma trezesc, dupa ce l-am visat…

Imi doresc un vis continuu, o noapte care sa nu se mai termine. Noaptea ma simt in siguranta, departe de realitate. Noapte pot fi tot ceea ce imi doresc, el e langa mine si sunt iar fericita si iubesc cum am iubit atunci…imi doresc din tot sufletul sa se gandeasca la mine si sa nu aiba liniste…l-am iubit atat de mult, de atatea ori, l-am urat din cale afara si l-am blestemat tot de atatea ori. Si il blestem si acum sa nu poata sa respire fara mine, sa moara de dorul meu…

Si totusi e dimineata si realitatea e aici…

 

Pierduta

Sunt pierduta in mine…ma caut si totusi nu ma gasesc. Uneori parca zaresc o umbra undeva, care paseste cu ambitie si se opune rafalelor de vant puternice. Dar o pierd in praf…si ochii mintii imi obosesc incercand sa o vada din nou. Si in sinea mea o implor sa se intoarca, sa se apropie, sa imi dea mana…nu i-as mai da drumu’ niciodata, as lega-o de mana mea strans, poate asa as mai inainta si eu prin vant cu ambitia ei.

Vreau sa fiu singura. M-am saturat sa ascult probleme tuturor. Vreau liniste. M-am pierdut si am uitat de mine! ”cand uiti de tine nu te mai respecti!” Sa fi avut dreptate cand mi-a spus asta? Probabil ca da…nu a fost singurul care mi-a spus-o…

Luptatoare din mine apare si dispare…as vrea sa nu mai dispara…dar parca si ea s-a saturat de tot,de toti si de toate…si ea si eu…

Curva parsiva…

Sunt cu el de 3 ani…

Si l-am inselat de atatea ori intr-un singur an…

Si tot cu el sunt si acum. O singura data cred ca am avut remuscari. Si acum mi se pare ca remuscarile alea au fost doar niste scapari de moment. Stiu ca ma iubeste, sau cel putin asa numeste el ceea ce simte.

Cu fiecare barbat cu care l-am inselat, ma indepartam mai mult de el. Sunt atat de departe acum…

A fost prima data A., varianta mea masculina. Nu il uit. Mi-a spus ”Tu razi, dar ai ochii tristi!”. Si apoi a fost langa mine cand mi-era mai greu si nu aveam un loc unde sa ma duc…lucrurile au fost foarte clare intre noi, fara sa le spunem pe nume. Nici nu era cazul, eram la fel amandoi. ”Stii de ce ne intelegem noi atat de bine? Pentru ca suntem doua curve parsive…” Si a fost cel mai bun prieten al meu. Este inca… Am atatea amintiri cu el…

Apoi a fost R. si M.. Amandoi mi-au arat cat de frumos se poate trai. A fost mai degraba o afacere cu ei decat semi-relatie. Dar totusi am mai castigat 2 prieteni,niste oameni extraordinari, si am mai vazut cateva bucatele minuscule din lumea asta. Aaa…si ca sexul poate fi bun la orice varsta…

Apoi a fost V.. Vai ce incantata am fost o luna intreaga pana sa ne intalnim. Sexul la telefon era grozav. Pacat ca nu si in pat.

Apoi a fost E. , un copil ceva mai matur, dar care se pricepe, prea bine pentru varsta lui, in pat. Cred ca mi-a placut normalitatea lui, principiile pe care le are.  Eu nu mai traiesc inconjurata de oameni cu principii normale de multa vreme.

Si acum mi se pare normal tot. De ce m-as condamna? In relatia asta e o limita impusa de situatie, de la inceput. Am stiut de la inceput amandoi ca nu avem nici un viitor. Sau e doar firea mea?…