Non-complicated

Ce scriu?? Nimicuri!

Ce gandesc? Nu prea departe de ceea ce scriu1

Fuck complicated things! Am nevoie sa fiu high, cu toate ca nu am fost niciodata, cred…Iar nu am logica. Am ajuns la concluzia ca gasesc ceva sa scriu doar atunci cand sunt in depresie. Urat!! Foarte urat! Dar cui ii pasa?! Nimanui. Cred ca nici mie nu imi pasa destul…

Cat de curva pot sa fiu…ma intreb daca sunt asa doar ca sa supravietuiesc sau pur si simplu pentru ca imi face placere!? Cred ca amandoua! Ha Ha…dar cui ii pasa?! Nimanui!

Oare ce si-a dorit mama pentru mine inainte sa ma nasca, sau cand m-a tinut prima data in brate?! Oare realizeaza, stie cum sunt acum cu adevarat? Cu siguranta are o viziune total imbunatatita fata de realitate. Refresh, mama! Refresh! Sau nu…mai bine nu! Nu ai rezista deziluziei! Dar cui ii pasa? Nimanui!!

Vad pe geamul biroului peretele cladirii vecine, si un geam, cu o perdea…oare in spatele perdelei e cineva? Oare cineva priveste peretele cladirii vecine si geamul, la fel cum fac si eu? Who gives a fuck?!

Un client apare pe Skype…n-am chef de el..si cand nu am chef de munca totul iese aiurea! Ha ha ha…vrea discount…cum sa nu! Dar cui ii pasa? Nimanui!

N-am logica in ganduri. scriu doar aberatii…de ce scriu nu stiu…poate doar imi place sa apas pe taste sau doar vreau sa cred ca am ceva de spus cand de fapt…nu-mi pasa!

 

 

24 august

La multi ani mie!

E surprinzator cum se poate transforma o zi extraordinar de trista si depresiva intr-una fericita.

Am facut 27 de ani. De dimineata imi analizam anii. Nimic pe plus in afara de ani. Depresie. Doar urari de ”La multi ani!”  si un buchet de flori. Am plans. Credeam pierdut si ultimul meu vis. Un mesaj dat de mine catre el, my best friend, curva mea parsiva. Drept raspuns o speranta mai mult decat vaga care totusi, nu stiu de ce, mi-a schimbat ziua si dispozitia. Seara speranta aia vaga s-a transformat intr-o realitate palpabila. Ultimul meu vis nu era pierdut. Si el a fost cel care mi l-a facut cadou!

– Stiu ca nu ma crezi, dar tu ai fost my friend mereu!

– Ba nu

– De ce?

– Pentru ca sunt un tampit, un prost si un porc!

– Oricum ai fi si orice s-ar intampla, tu tot my best friend ramai!!

– Multumesc!

Am fost mai mult decat fericita!

 

Almost peaceful…

 

 

Plec

Plec…nu mai rezist! Nu gasesc solutii pentru nici o problema. Si am obosit sa mai caut. Am obosit sa realizez ca nu am nici o solutie si ca oricum, chiar daca as gasi, ajung in acelasi punct iar. Nu vreau si nu mai pot sa ma tarasc…ma toc lent. Si pentru ce??? Nu mai am putere…si am nevoie de asta sa ma ridic iar. De cate ori se poate ridica un om? Cineva mi-a spus ca as fi uimita sa vad cat poate sa ”duca” un om, si ca Dumnezeu nu ne da niciodata cat putem sa ”ducem”….Poate asa e…

Dar eu nu mai am putere…si vreau sa ma ridic dar nu vad nici o scapare. Sunt ca si singura. ”Mai mult de atat nu am ce sa fac…” asta e replica pe care o primesc mereu de la el…Pai si???? In cazul asta ce facem? O fi bine sa te poti resemna asa de usor? Eu lupt pana la ultima rasuflare, si asta e ultima…El a renuntat de mult. Sunt dezamagita…de el, de mine, de viata. Mai ales de mine…