Cred…
3 octombrie 2012 § 5 comentarii
Oamenii inca mai cred…
Ieri am fost la biserica. Nu sunt credincioasa fanatica, nici macar o credincioasa de rand. Cred ca exista o Divinitate, oricum ar numi-o fiecare om din lumea asta. Nu cred ca trebuie sa te inchini la fiecare 5 minute, sa faci matanii si mai ales nu cred in iertarea platita. Cred ca Divinitatea exista in fiecare din noi.
Cand am intrat in curtea bisericii, m-am oprit brusc. O multime de oameni, cozi la icoane. Oameni saraci, oameni simpli, copii, tineri, batrani. Expresia de pe fetele lor era aceeasi. Capete plecate si rugi inaltate la ceruri, lacrimi in fata icoanelor si lumanari aprinse.
Cati dintre noi sunt la fel de sceptici ca mine? Sau cate grame de ateism trebuie sa ai in sange incat sa te uimeasca faptul ca oamenii inca mai cred?! Oare toti si-au intors fata catre Divinitate ca o ultima sansa pe care nu vor sa o rateze? Sau asta este ultima lor speranta? Nu stiu de ce fac separatie intre mine si ei. Fac parte din aceeasi gloata, din acelasi furnicar mecanic pe care il vad in jurul meu in fiecare zi.
Poate ca, credinta lor e credinta adevarata si poate eu sunt pacatoasa. Poate o sa ajung si eu la concluzia lor vreodata in viata. Si eu cred, dar probabil ochii mintii mele distorsioneaza acele ”adevaruri” bisericesti.
Dar ei tousi cred…
”Religia e cea prin care se manipuleaza oamenii-n masa ! “
Subscriu!
Cred in Dumnezeu, nu cred in religii.
Cel mai frumos post citit in ultima vreme. Simplu si curat dincolo de cuvinte el a transmis o stare care cantareste mai mult ca mataniile si pomelnicele facute de bisericosi care merg la biserica din obicei dar nu IL cauta. Intradevar Arsenie a avut dreptate cand a zis intr-un interviu ;’suntem in aceeasi valoare cat El si sa zica cine o vrea ce o vrea ca eu ma apar”.
Nu iti citesc blogul 9inca0 si dupa nume suna destul de libertin, dar imi permit sa spun o poveste auzita cand eram mic.
A fost un calugar care tinea post se ruga mereu si statea intr-o chilie in pustiitate Intr-o zi se intreba cati din oras mai sunt atat de credinciosi ca el si tunci ii aparu un inger si ii zice Du-te in oras si ai sa vezi ca cizmarul este mai credincios ca tine.
in oras merge si el la cizmar si unde a vazut nimik deosebit la el ..in drum spre chilia sa si-a dat seama ca cizmarul traia in oras si pentru el era ai greu sa fie crestin decat cum ii eralui in pstiitate.Cizmarul se lovea zilnic de tentatii de oameni de nevoile moderne, sa traiesti viata de zi cu zi si sa fii i cautatea Lui este mai greu decat daca ai trai la manastire unde toti sunt ca tine.
scuze ca am scris atat de mult insa mi-ai placut f tare in acest post
Multumesc! Am scris exact ce am gandit in momentul acela. La fel gandesc si acum…