Stop
5 noiembrie 2012 § Un comentariu
Pun stop!
De fiecare data cand cred ca simt mai mult decat e cazul, pun stop. Ma intreb in continuu de ce nu am atatea sentimente ca si ceilalti, dar in acelasi timp nu imi dau voie sa simt. Nu vreau sa imi pierd ratiunea, nu vreau sa fiu cu capul in nori! Nu vreau sa ma pierd, nu vreau sa plutesc, nu vreau…nu mai vreau! E prea frumos atat cat dureaza si mult prea naucitor cand se termina. Asa ca pun stop! Ma sperie uneori gandul ca la un moment dat nu o sa mai pot face asta si o sa ma pierd in cea mai mare prostie a vietii mele. Nu vreau sa mai traiesc o clipa de fericire si ani de suferinta! Asa ca zic stop! Si merg mai departe, trec pe langa…nu ma uit inapoi! Nu conteaza car doare pe moment.O sa treaca…..
In felul asta, ai sa uiti sa-ti traiesti viata, cu bune, cu rele, cu lacrimi si zambete, cu bucurii si suferinte…In felul asta, s-ar putea sa te gasesti in ipostaza de a trece pe langa tine sansa vietii. Mai bine decat sa pui stop mereu si sa infranezi tot ce poate fi mai placut in lumea asta, ai putea sa-ti pietrifici sufletul in fata celor care ai invatat deja ca nu merita. Dar doar in fata lor !! Chiar de fericirea dureaza o zi, o noapte sau un weekend, crede-ma, merita fiecare banutz din pretul platit. Uneori, de multe ori, stau si ma pierd in ganduri, in amintirea celui din vara asta…celui caruia am vrut sa-i ofer inima si chiar mai mult de atat…intr-un fel ma doare ca nu m-a vrut (de ce ? n-am sa stiu niciodata cu adevarat), insa amintirea acelor clipe petrecute impreuna e mai presus de necazul si dezamagirea scrijelite in suflet apoi. Eu sunt multumita ca am simtit asta. Iubirea ne umanizeaza, altfel am fi cu adevarat doar roboti. Fara suflet, corpul nu are nici o valoare. E o masa inerta, in care inima bate fara rost.