Puzzle

I feel a bit lost…don’t know why.

E momentul in care simti ca ai vrea sa fii high sau chiar esti desi nu ai de ce. Esti in lumea ta pierdut. E momentul cand te uiti in jur si doar analizezi. Nu vrei sa impartasesti pareri. E momentul cand vorbesti doar cu tine si atat. Nu ai nimic cu nimeni, dar…E momentul cand pur si simplu nu ai chef decat de filozofiile tale,chiar daca sunt gresite. Ale celorlalti nu te intereseaza azi. Nici ieri nu te-au interesat decat unele…

Vrei sa gandesti in liniste. Si nu vrei intrebari gen ”La ce te gandesti?”. Ai vrea sa raspunzi ca ”Daca as fi vrut sa stii, ti-as fi spus!” , dar preferi sa taci. E bine acolo in gandurile tale. Nu stii exact de ce e asa, dar e ok. Te-ai ingropa in munca. Speri ca te-ar ajuta cumva, dar realizezi ca nu ai o problema neaparat. Deci, te-ar ajuta cum? De ce? Incepi sa te gandesti ca din moment ce ai crezut ca munca te-ar ajuta, ai o problema, dar nu o vezi. Incepi sa o cauti. Si iti imparti viata in particele mici de puzzle. Le iei pe fiecare in parte la analizat. Prima e ok. A doua are un colt putin deteriorat, a treia o cam fortezi cand o pui la loc. Si tot asa…pe la a 33-a particica, iti dai seama ca, pe langa cele care erau de mult rupte, ai mai rupt si tu cateva cand ti-ai luat viata la analizat. Si acum intelegi si replica : ”Omul daca nu are probleme, isi face singur!”

Pui restul particelelor la loc, in graba. Cu siguranta ai uitat cateva, dar nu-i bai! Te gandesti ca sigur erau unele urate si nu aveai nevoie de ele. Partea proasta e ca, nici de cele frumoase si uitate, nu iti pasa prea mult, in graba de a-ti reconstrui viata… Si deodata realizezi! Ti-ai mai impartit viata in particele si alta data. Si ai uitat si atunci sa pui unele piese la loc.

Sa fie asta problema?!

Un punct

Da muzica tare in casti si uita-te in jurul tau. E ca si cum, aproape, ai vedea totul ”din afara”. Analizeaza ce vezi. E ca si cum nu ai fi acolo, nimeni nu te vede. Fiecare isi vede de treaba lui. El se uita la un film si rade dar nu il auzi, ea se joaca ceva, altcineva se converseaza pe Facebook si rade. Extinde putin analiza (gresita sau nu). In lumea asta, fiecare isi vede de ”miscarile” lui. E ca si cum esti un punct fix in jurul caruia se misca miliarde de puncte. Devii…invizibil.

Cum devii vizibil?! Te poti misca si tu…dar in marea de puncte care se invart cu viteza, nu ai putea fi urmarit. Poate ai fi vizibil intr-un cerc mai restrans de puncte…dar toate punctele sunt aproape la fel, vazute de sus, nu? Risti sa fii confundat. Poti incerca sa cresti. Sau si mai bine, incerci sa fii fosforescent! Dar daca tu poti face asta si alte puncte pot. Deci cum poti fi deosebit de alte puncte?!

Te poti resemna sa fii doar un punct. Un alt punct…