Un cub

Incet dispare…daca nu a disparut deja. Cubul de scticla transparent si protector in care evadam si straluceam…dispare! S-a lovit de ceva! De realitate, de dorintele si viata fiecaruia, de mine!

Doare dorinta niciodata implinita. Mai mult doare ca niciodata nu a fost implinita, decat dorinta in sine. Dor alegerile mereu gresite care duc la dorinte mereu neimplinite.

Unde mai caut alt cub de scticla in care sa evadez, in care sa-mi gasesc iar putere de fiecare data cand simt ca ma prabusesc? Probabil o sa gasesc un altul…dar sunt fragile si dispar la un momentdat.

Fie alegerile sunt gresite, fie…eu sunt gresita…