Drog

Parca plutesc…fara motiv.

O nota muzica, o fotografie imi spun atat de multe…sau poate doar am o minte bolnava. Sunt ”high”! Si drogul? Drogul nu exista! Sunt propriul meu drog. Asa suntem toti?

Ne drogam in fiecare zi cu o doza din noi. Inca o privire in oglinda, inca un vis, inca un gand, inca o greseala…imagini si sunete…fapte.

Spune-i…

Spune-i ca nu m-a ranit… Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin… Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat… Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii… Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.

Spune-i ca usile se inchid de cele mai multe ori cu un scop si ca doar cei ca mine, cu pielea fripta si sangele tare, isi gasesc drumul pe fereastra. Spune-i, da, ca am fost tare. Spune-i ca nu a existat niciun moment in urma sa cand ochii mei vedeau doar amintiri colorate. O sa creada ca sunt fraiera si slaba. Poate ma stia de piatra…

Spune-i ca un altul el este langa mine acum chiar daca poate nu-l mai intereseaza. El este langa mine… Spune-i ca nu l-am visat niciodata. Sa nu creada ca din cauza lui mi s-au inchis portile dorintelor sau ca ceruri nemiloase imi refuza pana si minciuna viselor. Spune-i ca incerc incredibil, ca ma straduiesc mult, ca nu i-am mai dorit niciodata bratul. Inca un pic, cat sa intind mana si sa strang cenusa din amintire si reusesc imposibilul. Aminteste-i toate astea…

Spune-i ca iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodata in monstru, ca sunt calda, vie si frumoasa. Port inca intre coaste lucrul invizibil pe care toti il poreclesc intr-un mod bizar suflet. Pricajit si palid, e inca acolo si are sanse sa creasca mare din nou. Spune-i ca sufletul asta pitic o sa iubeasca din nou, sunt 99 din 100% sigura de asta. 5 degete intregi nu s-ar topi la foc mocnit din cauza asta.

Spune-i ca n-am uitat cum am plecat… Spune-i ca dupa, eu m-am nascut splendida a doua oara..
Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat. Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate.

Spune-i ca sub haine, prin cearsafuri, in oglinda si in fata noastra nu ne putem ascunde de noi insine.

Spune-i ca toate trec, ca nimic nu se opreste la nimeni in poarta. Ca eu pot rade de noi si de lumea mea pierduta. Spune-i ca nu mai plang asa usor sau… Mai bine spune-i ca nu am plans niciodata. Spune-i ca am invatat ca iubirea este o iluzie confuza si ca atunci cand ne trezim din ea ne vedem lucizi. Spune-i ca mintea si se insela cand credea ca nu putem trai si fara iubire. Eu am putut o perioada.

Spune-i ca greselile trecute m-au trezit la prezent si ca viitorul mi se pare fum. Spune-i ca m-am iertat, ca l-am iertat… Spune-i ca am invatat cum sa traiesc in urma sa, ca ceea ce se da nu se mai ia inapoi. Sa nu ceara ceea ce a fost. Eu nu mai am ce sa-i dau. Spune-i ca nimeni nu este de neinlocuit, o sa gaseasca mai repede ca mine niste ochi frumosi. Poate i-a si gasit…

Spune-i ca nu cred in datorii neplatite, nu ma prezint zilnic cu flori la morminte. Spune-i ca nu mai mi-e frica sa fiu ranita din nou, ca nimeni nu mai poate asa cum a reusit el. Spune-i ca stiu. Ca asa cum am iubit nu va mai fi. Spune-i ca viata este reala, dar iubirile nu. Iubirile trec toate, ramane doar fumul… Spune-i ca trebuie sa ne multumim reciproc ca am uitat unul de altul. Spune-i ca iubirile trec, nici macar amintirea nu mai ramane.

Spune-i tu! Mie imi lipsesc curajul si adevarul. Orice, te rog.. Numai sa-i spui…

 

Relativ

”Ridica-te!” ”Nu renunta!”

Asta imi spun de fiecare data dupa ce am sentimentul ca ma sufoc. Asa imi trece timpul. Timpul care ma macina incet, ma dezintegreaza…degeaba. Nu traiesc viata dorita! 1, 2, 3 si fac si 30 de ani si….si? Si nimic! 30 =20! De fapt nu…la 20 credeam mai mult in curva tuturor…speranta. Ha ha ha! Ce droguri luam la 20 de ani de credeam ca o sa fie altfel acum? Ea mi-a spus si n-am crezut-o…”Nu o sa ai un viitor stralucit!”. Nici acum nu o cred. Speranta inca ma mai amageste din cand in cand! Si ea cu ce e mai buna decat mine?! Un job si o nunta curand…extraordinar! Nimeni nu mai e ca ea! Nimeni nu e mai banala ca ea! Dar poate ea este normala, cu o viata normala. Si iar ma intreb…ce e normal de fapt, sau anormal? Viata e relativa, normalitatea e relativa…totul e relativ!

”Ar trebui sa ii zici sa plece, ti-ar fi mai bine fara el!”(ai impresia ca eu nu stiu?), ”Tu trebuie sa te gandesti la tine in primul rand, lasa-i pe ceilalti!”(cum vrei sa ma gandesc la mine cand voi ma lasati fara aer?) MARSH!!!! Toti dati sfaturi…si sunt doua variante! Ori va uitati in oglinda(si daca inca puteti vedea dincolo de imagine) sa va vedeti pe voi intai, ori gura mica si joc de glezne! ”Dar eu iti spun pentru binele tau!” Extraordinar…deja te contrazici! Urmeaza-ti propiul sfat si gandeste-te la tine. Sau poate deja ti-l urmezi dar dai si tu un sfat ”sa dea bine la public”. Ca doar mai ai nevoie de mine…

Si nu, nu pot sa renunt la scarba asta pe care o am fata de cei din jurul meu. Mi-e provocata in fiecare zi. Nici eu nu sunt perfecta deloc!!! Si in fiecare zi ma imperfectionez mai mult! Asta e degradarea umana?!

Cum sa nu iti fie scarba cand stai in casa cu un om care nu pleaca de langa tine pentru ca sustine ca te iubeste. De fapt, se iubeste pe el mai mult decat pe tine. Sta pentru ca stie ca alta femeie nu o sa mai aiba langa el daca tu dispari. Sta langa tine dintr-un orgoliu idiot…are un trofeu pe care toti il vor!

Cum sa nu iti fie scarba cand o ajuti pe zdreanta asta si pe toata familia ei sa nu moara, ignorandu-te pe tine si pe ai tai. Si in schimb doar frimituri si alea aruncate asa…in scarba. Si nu fara sa iti aduca aminte in fiecare secunda cat efort face ea sa te ajute si cat esti tu de tampita ca nu ii asculti …ghici ce! Sfaturile!!!

Dar inca mai cred …nu stiu daca in mine sau in sansa sau in ….dracu stie ce. Sau vreau sa cred o sa fie un Happy end pentru mine, undeva…si vreau sa cred ca nu unul banal. Dar si banalitatea e relativa…

Bleah…

Imi plesneste capul de durere! Si de nervi! Ce fac, ce nu fac…periodic sunt in ”chingi”.

Am o scarba iesita din comun pentru tot si toti din jurul meu! Ghinionul meu e ca am fost educata sa am bun simt intr-o lume de nesimtiti. Tuturor li se rupe si tot eu plec capul. Proasto!

Am in preajma doar lepre si curve cu pretentii de printese. Asa mi-as dori sa ma lase toti in pace si sa isi vada de ale lor. Probleme lor sunt problemele noastre, problemele mele sunt doar ale mele!

Mi-e scarba de ei…si nu e vina lor. Eu sunt de vina.Eu ii accept, eu nu pun punct.  Si ii tot amenint in sinea mea, ca ”sa vezi cand mi s-o pune mie pata”…pe dracu! Nici eu nu cred. Si mai rau e ca nici ei nu ma cred. Ei ma cunosc mai bine  decat ma cunosc eu.

Cica nu poti trai de unul singur asa….ba, pe bune, de n-as cam vrea sa nu ma mai frece nimeni la creier o perioada!

Mi-e scarba de tot si toti…

Sunt cea care…

Sunt cea care a crescut alaturi de bunici carora le spunea, la cei 5 ani ai ei, ca ea nu se marita niciodata si ca in coltul ala de lume ea nu o sa se intoarca, pentru ca o sa fie o mare avocata.

Sunt cea care i-a spus mamei ei, la cei 12 ani ai ei, ca nu vrea sa fie ca ea, o casnica fara comentarii, niciodata.

Sunt cea care, la cei 14 ani ai ei, ii spunea prietenei ei cele mai bune, ca ea nu o sa fie o proasta in viata, ca o sa fie o lady, si niciodata nu o sa faca sex fara protectie.

Sunt cea care, la cei 16 ani ai ei, i-a spus tatalui ei ca nu are nevoie de banii lui, ca si-i face singura daca vrea, pe centura(ce idioata!).

Sunt cea care, la cei 17 ani ai ei, a avut primul ei prieten, insurat. Si nu a suferit o secunda cand a aflat. Poate i-a fost teama de el, dar nu a suferit.

Sunt cea care, la cei 18 ani ai ei, a hotarat ca in orasul ala nu se intoarce decat in vizita, sa ii vada pe ei.

Sunt cea care, timp de cativa ani a avut nenumarati amanti, placuti sau nu, sau pur si simplu ca se plictisea in seara respectiva.

Sunt cea care s-a culcat cu iubitul celei mai bune prietene, si nu i-a spus niciodata, chiar daca ea poate stie deja.

Sunt cea care a fost un fel de escorta pentru unii, dar a incercat sa gaseasca ceva placut la ei, asta ca sa nu vada chiar totul atat de negru.

Sunt cea care spune ca a iubit o singura data, desi uneori se gandeste daca nu cumva a iubit mai mult stilul de viata de atunci…poate daca dura mai mult s-ar fi plictisit si de el.

Sunt cea care se complace, ca o retarda intr-o situatie fara happy end…

Sunt cea care nu a realizat mai nimic din ce a visat, dar a primit unele lucruri de la viata pe care nu le visa….

Probabil as putea fi alta de aici incolo, dar nu sunt sigura ca vreau. Nu regret nimic din ce am facut…nu cred ca exista ratiune in regrete!

Fara logica

Vreau ceva nou! Ma trezesc in fiecare dimineata si ma intreb ”Ce mai fac azi?”. Vreau sa ma indragostesc, chiar daca stiu ca imi trece repede. E ciudat sa fii cu cineva si tu sa vrei sa simti fiorii dati de o alta persoana?  Mi-e dor A. …

Vreau sa fiu singura. Macar o vreme. Uneori am impresia ca eu o sa fiu vesnic nelinistita si in cautare de ceva nou. Nu cred ca e tocmai bine. Alte ori am impresia ca pot fi o fiinta normala care ar sta linistita langa persoana potrivita(sau poate mi-as dori sa fiu asa).

Ma doare capul si prefer sa ma gandesc la prostii de genul asta decat la cele 3234345 de probleme pe care le am, sau la ce ar trebui sa fac cu viata mea. E mai usor sa visez la nemurirea sufletului decat sa infrunt problemele. Dar azi, nu! Nu am chef de probleme…

Zilele trecute am simtit pt prima data sentimentul de invidie. Urat sentiment!!! Uraaattt!!!

Nu prea am logica azi…sau poate nu am in general…dar azi, nu…nu am chef de logica…vreau sa lenevesc intr-un colt de lume, la soare, pe un vas, si sa aud doar valurile si velele. Eheee…ce vis frumos! I-ai dat cu piciorul, fraiero! Oricum s-ar fi terminat…sau poate nu! Acum nu mai ai cum sa afli…

Ce caut eu in viata mea? Bleah…dar azi, nu!! N-am chef de intrebari despre sensul propriei mele existente…e prea complicat!

Vodka…daaa…asta ar fi solutia…dar nu azi, nu ca nu am chef, doar ca nu am ”loc”!

Nimic

Azi nu simt nimic, azi parca nimic nu se intampla, azi nu prea am cuvinte. Nu gasesc rostul la nimic. Nu traiesc, doar supravietuiesc, respir.

Flying back

Si gata si cu distractia si relaxarea.

Atat a fost. Cand ma gandesc ca trebuie sa ma intorc in aceeasi depresie si aceleasi probleme, imi vine sa…nu ma intorc. Dar cel putin mi-am aerisit creierul si am niste amintiri in plus. Si un om de care m-am atasat ceva mai mult decat inainte. Hi hi hi…ca doar nu plecam singura (desi n-ar strica).

Fuck..the dream is over!

Picioare de furnica

Cum dracu’ e sa te duci in ditamai Mall-ul si sa cauti 5 ore, pe ceas, ceva de incaltat, si sa nu gasesti? Stiu eu cum e: frustrant! Dupa ce mi-am gasit un sac de haine colorate(in sfarsit am indraznit si eu sa imi cumpar haine in culori vii), m-am gandit sa imi iau si niste mergatoare, ca deh…doar sunt o doamna ce p…mea!Ha ha ha..Si uite asa am luat un intreg mall la picior, am intrat din magazin in magazin. Timp de 5 ore. Nici un magazin nu avea numarul 35. Daaa..atat port. Eu, chinezii, copiii si furnicile!Ha ha ha…In cele din urma am gasit vreo 2 perechi de papuci(departe de ceea ce imi doream) dar vanzatorul a avut grija sa ma ia la misto si sa imi spuna intr-o engleza mai mult decat stricata ”You, ant feet!” Yeah, well, I am an ant you ass!!!” La un metru si un zambet al meu, ce ai putea sa ceri? :)))

Oricum mi-am facut damblaua! Am fost si la shoping! Si mai dau o tura azi ca tre sa iau ”ceva-uri’ pentru prietenele mele martafoaice!:)))

Feeling good…don’t wanna go back!

 

Istanbul

Am ajuns de ieri…din momentul in care mi-am inchis telefoanele m-am simtit libera. Cand am pus piciorul in aeroport deja eram in lumea mea. In rochita mea neagra, tocurile inalte si ochii mei albastri falsi, ma simteam ca o printesa. Dar printesa a nimerit loc in avion intre doi tarani turci. Ha ha ha..am stat cu privirea intr-o singura directie tot zborul. Noroc ca a durat doar o ora.

Iubesc orasul asta. E atat de aglomerat. Gasesti tot ce vrei si ce nu vrei, cum vrei, la cat vrei. Va recoman Taksim Square…asta daca va place agitatia. Eu o iubesc. Si mancarea e mai mult decat buna!

Mi-era dor de un pat de hotel…abia aseara am realizat asta. Si nu imi pasa ca l-am lasat acasa si am plecat sa uit de tot. Nici nu vreau sa imi pese. Sunt prea relaxata sa ma gandesc prea mult la el….