Not different

I don’t think I’m different than the others! I’ve been reading and reading all you guys had to say! I found so many thoughts of mine…so, maybe, we are not so different after all. We may not look the same but we sure as hell are not so different! And yes, I had a huge urge to write in English today! I’ve been thinking of doing this for a while now. Didn’t do it cause I was too afraid of the grammar mistakes. But I don’t really give a fuck at this point.

I don’t really have something to say here…just in the mood for English. Didn’t really learn English in school…cartoons made me love it! I have no idea about tenses an’ shit. I just love the language and I feel that I can express my self better in English than Romanian. Fuck! I even think in English! :)))

It’s funny…music turns me on when it comes to writing. That’s my ”click”! Now, don’t go thinking that music makes me write a bestseller. Not even logical ideas…but at least I feel like writing. When drama abandons me, music is always there to be the muse! I prefer music, drama is a bitch! Even tough music sometimes stabs me in the back and calls drama along…

Where was I?! Aaa, yes! We think the same! Yes, most of the time…you know that moment when you think your problem is the biggest one, or that moment when everyone should stay 5 feet away cause you’re too right to be true?! Yeah, well…we all have that, and most of us express it the same!!! No, you’re the center of the Galaxy and no, you’re not the one expressing the single true words on Earth!! Guess what?! There are billions of people doing, saying, thinking, acting just like you and in the same time! Is this mediocrity? Maybe…but I’ve just read somewhere that mediocrity is actually GOOD!!! What’s with the straight face??? YES! Mediocrity is GOOD! No one stops you from trying to be better, but at least admit it…being mediocre is not that bad…There’s a lower point than that, you know that, right??

P.S: Cosmopolitan is my cocktail 😉

Another P.S: YO, Jho, you alive girl????

Puzzle

I feel a bit lost…don’t know why.

E momentul in care simti ca ai vrea sa fii high sau chiar esti desi nu ai de ce. Esti in lumea ta pierdut. E momentul cand te uiti in jur si doar analizezi. Nu vrei sa impartasesti pareri. E momentul cand vorbesti doar cu tine si atat. Nu ai nimic cu nimeni, dar…E momentul cand pur si simplu nu ai chef decat de filozofiile tale,chiar daca sunt gresite. Ale celorlalti nu te intereseaza azi. Nici ieri nu te-au interesat decat unele…

Vrei sa gandesti in liniste. Si nu vrei intrebari gen ”La ce te gandesti?”. Ai vrea sa raspunzi ca ”Daca as fi vrut sa stii, ti-as fi spus!” , dar preferi sa taci. E bine acolo in gandurile tale. Nu stii exact de ce e asa, dar e ok. Te-ai ingropa in munca. Speri ca te-ar ajuta cumva, dar realizezi ca nu ai o problema neaparat. Deci, te-ar ajuta cum? De ce? Incepi sa te gandesti ca din moment ce ai crezut ca munca te-ar ajuta, ai o problema, dar nu o vezi. Incepi sa o cauti. Si iti imparti viata in particele mici de puzzle. Le iei pe fiecare in parte la analizat. Prima e ok. A doua are un colt putin deteriorat, a treia o cam fortezi cand o pui la loc. Si tot asa…pe la a 33-a particica, iti dai seama ca, pe langa cele care erau de mult rupte, ai mai rupt si tu cateva cand ti-ai luat viata la analizat. Si acum intelegi si replica : ”Omul daca nu are probleme, isi face singur!”

Pui restul particelelor la loc, in graba. Cu siguranta ai uitat cateva, dar nu-i bai! Te gandesti ca sigur erau unele urate si nu aveai nevoie de ele. Partea proasta e ca, nici de cele frumoase si uitate, nu iti pasa prea mult, in graba de a-ti reconstrui viata… Si deodata realizezi! Ti-ai mai impartit viata in particele si alta data. Si ai uitat si atunci sa pui unele piese la loc.

Sa fie asta problema?!

Un punct

Da muzica tare in casti si uita-te in jurul tau. E ca si cum, aproape, ai vedea totul ”din afara”. Analizeaza ce vezi. E ca si cum nu ai fi acolo, nimeni nu te vede. Fiecare isi vede de treaba lui. El se uita la un film si rade dar nu il auzi, ea se joaca ceva, altcineva se converseaza pe Facebook si rade. Extinde putin analiza (gresita sau nu). In lumea asta, fiecare isi vede de ”miscarile” lui. E ca si cum esti un punct fix in jurul caruia se misca miliarde de puncte. Devii…invizibil.

Cum devii vizibil?! Te poti misca si tu…dar in marea de puncte care se invart cu viteza, nu ai putea fi urmarit. Poate ai fi vizibil intr-un cerc mai restrans de puncte…dar toate punctele sunt aproape la fel, vazute de sus, nu? Risti sa fii confundat. Poti incerca sa cresti. Sau si mai bine, incerci sa fii fosforescent! Dar daca tu poti face asta si alte puncte pot. Deci cum poti fi deosebit de alte puncte?!

Te poti resemna sa fii doar un punct. Un alt punct…

 

 

 

 

Un film prost

Sunt beata. Sau doar ametita. Si totusi scriu corect. Aproximativ…

Pentru prima data cred ca am simtit cum e sa vii acasa ametita dar sa nu te astepte nimeni…si nici sa nu astepti pe nimeni. Imi pun un pahar  chiar daca am zis ca nu o sa fac asta si ca 4 cocktail-uri sunt de ajuns.

Am acelasi sunet de notificare la mesaje si mail-uri. Am notificari…speram sa fie mesaj. Motanul miorlaie in continuu. Vreau sa taca!!! Se joaca. E prea vesel pentru starea mea. Nu stiu de ce ma simt asa…as plange! Si nu din cauza alcoolului. Cand nu beau, ma abtin. Motanul se uita la mine cu ochii lui mari de bufnita …nu intelege. Am ramas imbracata si cu tocurile puse. De ce? Nu are rost. Ce mai are rost de fapt? Se zice ca plansul ajuta…oare?! O sa beau in continuare. Macar acum sa fac ceea ce simt! Iar am notificare…desi stiu ca nu e mesaj, totusi sper sa fie.

Merit sa ma simt asa! Merit orice comentariu cu ”I told you so!” sau ”Asa meriti!”.

O sa beau in continuare in cinstea a ce a fost, a ce va fi!

Stii…de fapt ma protejez…asa cred! Cred ca mi-ar fi mult mai greu daca nu as face asta. As fuma!

Eu nu sunt confuza..stiu foarte bine ce as vrea! Doar ca stiu la fel de bine ca nu ar fi ok! Prefer sa beau singura si eventual sa plang. Stiu ca maine nu mai e la fel. Stiu ca maine imi revin. Sunt singura. Imi permit sa…

Nu-mi pasa daca suna a depresie sau confuzie sau copilarie. Sweet memory…prefer sa am o amintire frumoasa pentru care sufar decat o alta dezamagire. Stiu ca maine nu mai e la fel…nu o sa ma mai simt la fel. Asta e singurul lucru care ma face sa ma simt mai bine. Si de fapt, nu vad starea asta ca fiind una atat de rea. Poate vorbeste optimismul exagerat din mine dar cred ca starea asta s-ar putea totusi sa ma ajute. Nobody gives a fuck about this, but I don’t care! As long as it helps!

L-as chema pe pustiul meu…dar mi-e frica de 2 chestii: 1. S-ar putea sa ii spun lucruri pe care o sa le regret maine si 2. S-ar putea sa regret maine. El nu e ce trebuie…ce vreau eu. Si el nu are nici o vina pentru starea mea. Nimeni nu are. Doar eu am vina!!!

O sa scriu pana cand nu o sa mai am ce sa spun. Nu imi pasa ca plictisesc sau ca nimeni nu ma intelege pentru ca nu are nici un sens ceea ce spun. I really don’t give a fuck!

Poate ca seara asta ar fi fost altfel. Nu ma autodistrug acum…ma vindec! De fiecare data trebuie sa imi adun cioburile. Sa ma recompun. Poti sa ii spui probabil si autocontrol…nu stiu…

Ha ha! In liceu (ca in orice poveste) am iubit. Cred… Oricat am implorat toate divinitatile toate si oricat mi-am dorit in copilaria mea…degeaba! Probabil istoria e menita sa se repete, asa ca evit sa implor si sa imi doresc. Si NU! Nu sunt marcat doar de o chestie din liceu. Nu asta e problema mea. Sunt mai multe…Nu am un titlu pentru post-ul asta…mi s-a intins mascara pe fata ca intr-un film prost.

 

 

Limita

E ciudat.

E ciudat cum cateva gesturi de afectiune si doua cuvinte, pe care in mod normal nu le-ai lua in calcul, te pun pe ganduri. Sau poate e ciudat pentru mine…

Noaptea trecuta a fost altfel. Nu stiu daca m-a speriat sau m-am speriat singura, permitandu-mi sa ma bucur de moment, macar putin, si promitandu-mi ca se intampla doar de data asta…putin…si apoi gata, back to old me!

”Sa stii ca seara asta nu se pune! Doar ne jucam. Stii…uneori e mai frumos sa te joci decat sa faci sex…nu crezi?” M-a debusolat putin, am raspuns un ”da” pierdut, cu un semn de intrebare in privire.

”Relatia asta a noastra e si o sa fie periculoasa pentru cei din jurul nostru. In special pentru cei din jurul tau! Pentru tine, nu!”

A adormit tinandu-ma in brate, cu fata lui lipita de a mea. Atunci mi-am spus ca imi pot permite sa simt ceva…atunci, in momentul ala si apoi o sa fac ce e de facut ca sa uit ca mi-am permis. Un sarut pe umarul meu gol in timp ce ma strangea in brate. Nu era un gest constient…dormea. Era atat de cald si bine…nu vroiam sa adorm. Apoi m-am gandit ca totul e o reminescenta a relatiei lui incheiate, o obisnuinta sau poate ii era dor de partea asta din relatia aia. Ma confunda…cu ea. Dar am profitat oricum. Stiam oricum ca dimineata o sa fiu eu…cealalta eu, cea de zi cu zi. Era bine…frumos! Am adormit cu gandul ca daca vreodata o sa dispara o sa fie cumva din cauza mea…

La 6 dimineata, cand a sunat alarma, eram tot in bratele lui. S-a ridicat brusc…am incercat sa adorm dar il auzeam cum se pregateste sa plece. Liniste…doar o respiratie si un sarut pe obraz am simtit. Asta a fost constient…sau tot o reminescenta? A plecat. Aveam impresia ca am visat.

Suna simplu sau chiar pueril, nu? Pe mine m-a speriat. In primul rand ca toate gesturile astea au aparut acum…nu au fost niciodata acolo in 3 ani(sau cati or fi). Si intotdeauna a fost ok asa. Nici eu, nici el nu am simtit nevoia sa fim altfel…E MY BEST FRIEND! La asta tin mai mult decat la orice! Si nu vreau sa dispara prietenia asta. Nu as da prietenia asta pe o relatie. Totul era OK pana acum… Si stiu: daca imi permit sa simt prea mult, prietenia asta nu o sa mai fie la fel! Si relatia ar fi un dezastru…e ca si cum as fi eu cu o varianta a mea si mai parsiva!

Si ce fac cu limita? Limita aceea e acolo…are un rost! Nu vreau sa trec peste ea…niciodata nu am trecut peste ea, chiar daca mi-am dorit. O data impusa, acolo a ramas ca un zid mult prea inalt. In privinta lui, mi-e teama ca o sa reusesc sa o depasesc…si nu vreau.

Dar o sa fie OK si de aici incolo! Am prostul (sau bunul) obicei de ”a bate apa-n piua” pana mi se ia…intorc subiectul pe toate partile pana nu mai prezinta interes. Asa ca in maxim 2 zile, totul e istorie si totul se intoarce la normal! Revin la indiferenta mea.

Home again

Mi-e bine…

Ideile au fugit, dar nici nu le caut. Did you ever feel like you’re home, even if you’re not??? Da, ma simt acasa. Si nu e vorba de peretii care imi sunt in jur. Sunt momente cand pot sa spun, cu un zambet in coltul gurii, ca imi place viata mea, cu toate depresiile ei…sau dramatizarile mele. Asa ca…I’m home again!

Nu e sentimentul ala de fericire care te innebuneste; e doar o dupa amiaza de toamna calduta, cu o adiere de vant in frunzele colorate si un damf de crizanteme…e doar placut!

Stii ca o sa dispara, dar te bucuri cat poti, chiar si doar pentru un moment. Si multumesti Arhitectului ca ai simtit si  asta. Nu de alta, dar nemultumitului i se ia darul! 😉 Nu conteaza ca dimineata te uitai in jur si te gandeai (iar) cum oamenii seamana ca furnicile. Acum esti…acasa!

E momentul ala cand pur si simplu zambesti din senin, nu razi in hohote! E un sentiment cald, un fel de…amintire dulce. Nu vezi nici un nor, nu simti nici o lacrima…e liniste. Si o savurezi…

I did a good deed today! Mi-am ajutat un prieten. Nu ma laud, doar ma simt foarte bine din cauza asta. De fiecare data ma simt la fel…mai bine ma apuc de voluntariat! Si nu, nu sunt high! :)) Doar ma simt bine 🙂

 

Good morning

E dimineata…imi pica ochii in gura de somn, dar trebuie sa mai stau treaza putin…e prea mult fum in camera si nu pot adormi cu geamul deschis. Daca il gaseste asa isi pune semne de intrebare…gunoiul l-am dus, deci sticla de vodka a disparut…la fel si tigarile care clar nu erau ale mele:)

„It’s a Magic Night!” spuse el…eram prea „in lumea mea” ca sa inteleg asa ca cer explicatii(cand am zis ca uneori am nevoie de desene ca sa inteleg, nu am glumit) „E o noapte magica. Ce nu intelegi???” Aaaaaaaaaaaaaa! Pe buneee? Hmmm…chiar a fost:) Nu credeam ca imi mai vad my best friend pana se intoarce sefu’ acasa…

Fu tareeeee bine!!! Si culmea nu mai sunt ametita:)))))

http://m.youtube.com/watch?v=AXLAT9nbQgI

Dum Dum

Mi se termina vacanta…shit…or not!
In mod normal as fi fost mai trista ca se intoarce acasa si nu mai am cand sa umblu brambura prin oras…si nu numai. Dar de data asta, nu. Chiar il astept. Am nevoie de liniste. Cred ca e ok sa te mai tina cineva in frau uneori…sau poate doar m-am obisnuit asa.

De pe 20 Decembrie am avut parte de atata prostie in jurul meu! Nu sunt eu vreo grozava, chiar deloc. Dar parca totusi…pustiul meu imi compara(desi cred de fapt confunda) feminismul cu rasismul….da, exact asa! Nu l-am pus eu sa aduca discutia despre matriarhat si patriarhat. Stiam bine ca nu se revarsa inteligenta din el, dar totusi…si ce sa vezi?! Faptul ca e bun la pat nu mai conteaza…m-a lecuit instant! Daca scoti perle din astea, imi tai tot cheful! Unora le dispare cheful din cauza unui look dezgustator. Mie din cauza prostiei…si repet, nu sunt vreo desteapta nici eu.

„Printesele” din jurul meu o ard ca la Oscaruri pe manele cu arfe de doamne…”gomoase” ca sa citez…really? Arunca un ochi in oglinda si abia apoi gandeste-te ce replica imi dai cand eu iti spun ca nu am pretentii de doamna si ca sunt doar o pizda proasta cu telefonul in mana…

Nu judec pe nimeni…dar imi doresc tare mult ca cei din jur sa stie sa taca sau sa se abtina de la anumite…nu stiu cum sa le zic…fapte.

Asa ca, mai bine se intoarce acasa, eu nu mai tre sa suport prostia astora( ca nu mai am cand) si e totul ok.

Mama lui de sistem…

Nu lupt cu sistemul. Poate ca ar trebui dar nu o fac. Ii admir pe cei care se impotrivesc tuturor nedreptatilor dar nu pot face acelasi lucru. Eu am invatat sa traiesc in sistem…cu sistemul. E foarte posibil sa fie o dovada de…ignoranta, dar uneori chiar mi se rupe de sutele de proteste pentru „n” motive. Cunosc foarte multe persoane care ar fi in stare sa iti tina o infinita predica impotriva sistemului in care traim si pro-revolta. Dar nici una din aceste persoane nu au fost vreodata la vreun protest. Si atunci? Predici stiu si eu sa tin… Prefer sa nu fiu atat de ipocrita. Si stiu ce o sa spui…de-aia nu se schimba nimic. Din cauza oamenilor asemeni mie. Poate ca ai dreptate…dar sincer sunt mult mai ocupata sa incerc sa supravietuiesc.

Si CRED ca populatia e extraordinar de usor manipulabila. Asa ca nu stiu cate din proteste sunt chiar pentru/din acele idei marete! Cati din locuitorii tarisoarei asteia chiar le pasa de ceea ce se intampla la Rosia Montana? Dar CHIAR SA LE PESE? Ca discursuri pana la lacrimi au multi.

Nu fac politica si nici nu ma pasioneaza dar tot aud „plangeri” la adresa sistemului si m-am cam saturat. Mi-e putin cam rusine sa zic: „Frate, mie mi se rupe! Eu traiesc asa cum pot si ma adaptez. Daca nu-ti convine, fa tu ceva si schimba sistemul, muta-te in altul sau taci!”
STIU! Suna foarte urat. Chiar l-am intrebat o data pe unu’ care se plangea: „OK, te-ai saturat de tara asta. Dar fa ceva. Tu ce ai facut ca sa schimbi ce nu iti place?” Raspuns: „Pai, ce sa fac eu domnisoara? Eu nu pot sa fac nimic….eu sunt un om simplu care se chinuie sa traiasca. Sa faca aia de sus! Aia trebuie sa faca, nu noi!” Punem pariu ca raspunsul asta e destul de des intalnit.

Nu il condamn! Deloc chiar! Si eu sunt la fel..dar nu ma plang si nici ii tin altuia predici ca nu face nimic….

You don’t have to…

Viata nu e simpla. Nu spun ca nu e frumoasa, doar ca nu e simpla.